Decembrie, Clipe și Timp Care Zboară
Se mai duce un an, iar decembrie parcă nici n-a fost... Am clipit și zilele au zburat, cu tot cu lumini, colinde, planuri și dorințe. Parcă am apucat să tragem aer în piept abia pe jumătate, iar acum deja ne uităm spre calendarul gol al lui ianuarie, gata să înceapă un nou capitol. E ciudat cum luna asta care ar trebui să fie despre răgaz și căldură trece mereu cu o viteză pe care nu reușim să o prindem din urmă. Dar poate că asta e farmecul ei: e scurtă, intensă, plină de emoții, și ne lasă mereu cu un sentiment dulce-amărui – de recunoștință pentru ce am avut și de nerăbdare pentru ce va veni. Acum, între un „La mulți ani!” și o șampanie, haide să ne oprim o clipă și să ne amintim tot ce ne-a adus decembrie. A fost repede, da, dar a fost. Și poate, cu un pic de noroc, vom învăța să clipim mai rar.