Blog de cultură contemporană care acoperă arta, moda și politica.

Astăzi, pentru prima dată, pășesc în Viena! 🤩 Lăsând în urmă Bucureștiul învăluit de ploaie, m-am trezit devreme, pe la 6 dimineața, gata să pregătesc bagajul și să finalizez ultimele detalii. Cu inima bătând de nerăbdare, am așteptat un colet de la Zalando – o mică dorință de a aduce ceva nou în outfiturile de Viena. Dar destinul a avut alte planuri: coletul n-a ajuns la timp 🥲. Așa că hainele noi vor trebui să aștepte până mă întorc. La 11 eram deja în drum spre gară, unde urma să mă întâlnesc cu Emilia. Trenul ne ducea la aeroport, iar de acolo urma să se completeze gașca, împreună cu Rux și Cozzo. Bagaje avem, check-in făcut, suntem gata! Boarding time! ✈️💕 Zborul a fost o mică aventură, marcată de turbulențele speciale ale Emiliei, care nu este tocmai prietenă cu înălțimile – dar a supraviețuit brav 💪🏻. Pentru mine și restul echipei, a fost o relaxare totală 🤭🥰. Într-un final, aterizăm la Viena și, entuziasmați, luăm un taxi către Flemings Hotel Wien-Stadthalle, gata să lăs...

Astăzi am descoperit un parfum de la Filippo Sorcinelli – „Chiudi Gli Occhi e Poi Vedi” („Închide ochii și apoi vezi”). Este un parfum de la UNUM, un brand cunoscut pentru creațiile sale olfactive neobișnuite, aproape mistice. Ambalajul m-a atras imediat: un cub simplu, decorat cu litere roșii care par să îmi spună o poveste misterioasă. În loc de logo-uri strălucitoare sau culori vibrante, acest parfum are o formă minimalistă, dar intensă, cu un ciucure roșu supradimensionat – un detaliu care îți captează atenția și te pune pe gânduri. Simt că acest parfum își propune mai mult decât un simplu miros; este ca un manifest, un îndemn să te oprești, să închizi ochii și să simți altfel. Cred că Sorcinelli și-a dorit să creeze un moment de reflecție, o experiență care să-ți îndepărteze simțurile de la lume și să te invite într-o călătorie interioară. Fiecare notă își are rolul său, fie că e rășină, tămâie sau ceva misterios pe care nu îl pot descrie. Este mai mult decât un parfum...

Today, I discovered a perfume by Filippo Sorcinelli – "Chiudi Gli Occhi e Poi Vedi" ("Close Your Eyes and Then See"). It's a fragrance from UNUM, a brand known for its unusual, almost mystical olfactory creations. The packaging drew me in right away: a simple cube decorated with red letters that seem to tell a mysterious story. Instead of shiny logos or vibrant colors, this perfume has a minimalist but intense look, with an oversized red tassel – a detail that grabs your attention and makes you think. I feel that this perfume aims to be more than just a scent; it’s like a manifesto, an invitation to pause, close your eyes, and experience things differently. I believe Sorcinelli intended to create a moment of reflection, an experience that pulls your senses away from the world and invites you on an inner journey. Every note has its purpose, whether it’s resin, incense, or something mysterious I can’t quite describe. It’s more than a fragrance; it’s an...

Mă gândesc deseori la îngerii și demonii din noi. La luptele invizibile care ne modelează. Azi m-a urmărit un gând – „Puterea tăcută este forța unui înger căzut.” Fraza asta mă intrigă. Îmi imaginez acei îngeri căzuți ca fiind ființe care, în liniștea lor, poartă o povară imensă, dar au găsit o forță tainică tocmai în cădere. Îngerii decăzuți nu strigă după ajutor, nici nu vor aplauze – ei au învățat, undeva în adâncul lor, că tăcerea e o armă. O formă de rezistență. Poate că în fiecare dintre noi e un înger decăzut, un fragment de lumină care a cunoscut întunericul. Poate că acest echilibru între bine și rău ne definește la fel de mult ca alegerile noastre zilnice. Învățăm să iubim, dar și să urâm, să zâmbim, dar și să plângem, să fim vulnerabili și totuși puternici. Îmi dau seama că puterea asta nu stă în fapte mărețe, ci în acele momente de liniște, când ne îmbrățișăm umbrele și le acceptăm ca parte din noi. Îngerii decăzuți nu sunt neapărat răi, la fel cum demonii nu su...

Astăzi mi-am amintit că te urăsc. Știu, e un sentiment puternic, aproape brutal, și poate părea bizar să-l aștern aici, în aceste rânduri. Dar simt că, dacă scriu despre asta, poate mă voi înțelege pe mine mai bine. De fapt, poate e chiar necesar să recunosc că în inima mea, iubirea și ura se împletesc, coexistă, se transformă una în cealaltă. Urăsc felul în care m-ai rănit, și poate și mai mult urăsc felul în care am rănit și eu la rândul meu. Îmi reproșez că am pierdut încrederea și că m-am simțit atât de fragil încât a trebuit să-mi adun bucățile și să-mi refac sufletul după ce drumurile noastre s-au separat. Cu toate acestea, paradoxal, e în toate astea un fel de lecție ascunsă. Am descoperit că iubirea și ura sunt, în mod straniu, două fețe ale aceleași monede. Am ajuns să mă cunosc mai bine, să-mi asum responsabilitatea pentru propriile acțiuni. Încep să înțeleg că iubirea adevărată nu înseamnă perfecțiune; înseamnă să accepți că ești imperfect și că toți suntem, până la urmă, vu...

Astăzi am realizat ceva care m-a făcut să văd lucrurile cu alți ochi. Orice aș face și indiferent de reacțiile pe care le obțin — fie ele bune sau rele — simt că sunt pe drumul cel bun. Parcă aș avea un semnal că tot ce fac contează pentru cei din jurul meu. E o senzație specială să știi că munca ta reușește să provoace o reacție. De fapt, asta mă face să simt că sunt viu și implicat în lume. Reacțiile pe care le primesc sunt ca o oglindă. Cele pozitive mă încurajează, îmi dau un imbold, dar am înțeles că și cele negative sunt extrem de importante. Ele mă pun pe gânduri, mă provoacă să-mi revizuiesc alegerile și, în loc să mă descurajeze, îmi deschid ochii către lucruri noi. Am învățat astăzi că nu trebuie să fug de critici sau de momentele în care oamenii nu sunt de acord cu mine. De fapt, în acele clipe, mi-am dat seama că am ocazia să cresc cu adevărat. Dacă reacțiile ar fi doar pozitive, poate că nu aș mai simți nevoia să mă perfecționez, să privesc din alte perspective sau să-mi p...