Reflecții -18-


Uneori, tot ce ai nevoie e o pauză. Nu una lungă, nu una planificată din timp, ci doar câteva zile în care să te desprinzi de ritmul orașului și să te lași purtat de liniște. Așa am ajuns în localitate Șimon, la Edenhill — o cazare care poartă în nume exact ce transmite: echilibru, căldură și o liniște care se simte până în oase.

Seara, am aprins șemineul și lumânările. Lumina lor blândă dansa pe pereți, iar timpul părea să curgă altfel — mai lent, mai firesc. Fără zgomot, fără griji. Doar eu, un ceai fierbinte și o liniște care m-a făcut să-mi aduc aminte cât de rar mai ascult tăcerea.

Ziua, soarele pătrundea prin ferestrele mari, încălzind totul într-o lumină moale. De pe canapea, priveam dealurile și casele albe din depărtare. Aerul era curat, iar fiecare respirație părea să aducă un pic de claritate.

Pe terasă, cu o cafea în mână și muzica în căști, am lăsat gândurile să curgă. Nimic forțat, nimic planificat. Doar momentul prezent — cerul albastru, culorile toamnei și sentimentul că e bine, pur și simplu bine, să fii acolo.

Edenhill nu e doar un loc frumos. E o stare. E genul de loc care te face să înțelegi cât de important e să te oprești din când în când și să respiri cu adevărat.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Reflecții -8-

Uneori, simt că sunt suficient, că am oameni care mă apreciază și care mă văd așa cum sunt. Alteori, simt că nu contez cu adevărat pentru nimeni, că sunt doar o prezență trecătoare în viețile altora, ușor de uitat. E ciudat cum mintea mea oscilează între aceste două stări. Într-o zi, mă simt îmbrățișat de lume, în altă zi, mă sufoc în gânduri care mă fac să cred că nu sunt de ajuns. Poate că e doar oboseala? Poate că e realitatea? Mă întreb, ce înseamnă să fii suficient? Să fii iubit doar pentru că exiști? Sau trebuie să demonstrezi mereu că meriți atenție, că meriți să fii ales, să fii păstrat? Aș vrea să știu răspunsurile, dar poate că ele nici nu există. Poate că oamenii iubesc și uită, prețuiesc și se răcesc, vin și pleacă. Și poate că e în regulă așa. Poate că astăzi mă simt neînsemnat, dar știu că va veni o zi în care mă voi simți dorit și apreciat.  Între timp, încerc să mă iubesc eu pe mine, chiar și în zilele în care mă simt așa. 😊
Citiți mai multe

Decembrie, Clipe și Timp Care Zboară

Imagine
Se mai duce un an, iar decembrie parcă nici n-a fost... Am clipit și zilele au zburat, cu tot cu lumini, colinde, planuri și dorințe. Parcă am apucat să tragem aer în piept abia pe jumătate, iar acum deja ne uităm spre calendarul gol al lui ianuarie, gata să înceapă un nou capitol. E ciudat cum luna asta care ar trebui să fie despre răgaz și căldură trece mereu cu o viteză pe care nu reușim să o prindem din urmă. Dar poate că asta e farmecul ei: e scurtă, intensă, plină de emoții, și ne lasă mereu cu un sentiment dulce-amărui – de recunoștință pentru ce am avut și de nerăbdare pentru ce va veni. Acum, între un „La mulți ani!” și o șampanie, haide să ne oprim o clipă și să ne amintim tot ce ne-a adus decembrie. A fost repede, da, dar a fost. Și poate, cu un pic de noroc, vom învăța să clipim mai rar.
Citiți mai multe

Reflecții -9-

Imagine
Astăzi am dat peste un citat care mi-a rămas în minte, ca o fotografie ușor tremurată care totuși prinde esența unui moment: „One eye sees, the other feels.” Mi-am închis ochii și am încercat să-mi imaginez ce-ar însemna, dacă am putea împărți chiar așa lumea — cu un ochi al rațiunii și unul al emoției. Mă întreb: de câte ori văd lucrurile doar cu ochiul care analizează? Și cât de des îmi permit să simt, să privesc fără să caut înțelesuri, doar să las emoția să curgă? Astăzi, spre exemplu, am privit un copac înflorit. Ochiul „clar” mi-a spus că e un cireș. Că florile sunt temporare, că primăvara își face numărul. Dar celălalt ochi — cel care simte — a văzut mai mult: o promisiune. O liniște. Un dor. Un ecou al tuturor primăverilor pe care le-am trăit și celor care vor veni. Poate că nu trebuie să aleg între cei doi ochi. Poate că e despre a-i lăsa să colaboreze. Să privesc cu luciditate, dar să nu uit să simt cu inima. Să las realitatea să fie clară, dar să-i permit sufletului să o col...
Citiți mai multe