Reflecții -27-
Există o minciună frumoasă pe care o spun oamenii atunci când nu știu cum să aline durerea altcuiva: „Timpul le vindecă pe toate.” Și poate că uneori chiar vrem să credem asta. Că dacă trec suficiente zile, suficienți ani, suficient de multe dimineți în care ne prefacem că suntem bine, într-o zi o să ne trezim complet întregi. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar adevărul pe care l-am învățat târziu e altul. Timpul nu vindecă tot. Timpul doar ne învață cum să purtăm durerea fără să ne mai prăbușim sub greutatea ei. Unele răni nu dispar niciodată. Se transformă. Din furtuni devin ploi mocnite. Din țipete devin ecouri. Din absențe devin camere goale în interiorul nostru, prin care învățăm să trecem fără să mai aprindem lumina. Sunt zile în care cicatricile nu dor deloc. Și sunt seri în care o melodie, un parfum sau o simplă amintire le deschid din nou, exact ca în prima zi. Dar poate că maturizarea nu înseamnă să uiți. Poate înseamnă să accepți că anumite lucruri vor rămâne mereu pa...