Reflecții -9-

Astăzi am dat peste un citat care mi-a rămas în minte, ca o fotografie ușor tremurată care totuși prinde esența unui moment: „One eye sees, the other feels.”

Mi-am închis ochii și am încercat să-mi imaginez ce-ar însemna, dacă am putea împărți chiar așa lumea — cu un ochi al rațiunii și unul al emoției. Mă întreb: de câte ori văd lucrurile doar cu ochiul care analizează? Și cât de des îmi permit să simt, să privesc fără să caut înțelesuri, doar să las emoția să curgă?

Astăzi, spre exemplu, am privit un copac înflorit. Ochiul „clar” mi-a spus că e un cireș. Că florile sunt temporare, că primăvara își face numărul. Dar celălalt ochi — cel care simte — a văzut mai mult: o promisiune. O liniște. Un dor. Un ecou al tuturor primăverilor pe care le-am trăit și celor care vor veni.

Poate că nu trebuie să aleg între cei doi ochi. Poate că e despre a-i lăsa să colaboreze. Să privesc cu luciditate, dar să nu uit să simt cu inima. Să las realitatea să fie clară, dar să-i permit sufletului să o coloreze.

Astăzi aleg să văd cu ambii ochi. ♥️