Reflecții -13-

Astăzi a fost una dintre acele zile în care primăvara își arată adevărata față — caldă, senină și plină de viață. Soarele m-a convins rapid că n-am cum să rămân în casă, așa că am ieșit în parc la un joc de ping-pong. Nu plănuisem nimic special, dar uneori exact așa se nasc cele mai faine momente. 

Parcul era viu: copii alergând, oameni la plimbare, bicicliști zburând pe alei și păsări care își cântau trilurile 🤩. Am găsit o masă de ping-pong liberă, am scos paletele și am început să jucăm — în glumă, în joacă, dar cu un strop de competitivitate cât să ne facă să râdem când greșeam. 

Mi-a prins bine pauza asta de la agitația zilnică. Doar eu, un prieten bun, soarele și jocul. Câteva ore care mi-au reamintit că uneori e nevoie doar de o zi frumoasă și o activitate simplă ca să-ți încarci bateriile. 😊💕

Aș repeta ziua asta oricând.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cadoul Libertății

Anul acesta, de ziua mea 🥳, mi-am făcut cadou libertatea 🤩🥰. Am decis să-mi eliberez mintea de grijile cotidiene, să-mi permit să explorez noi pasiuni și să trăiesc în prezent cu toată inima ♥️.  Libertatea este un dar neprețuit pe care mi l-am oferit singur, să pot să fiu autentic și să îmi urmez visurile fără constrângeri.  Este un moment de reînnoire și de redescoperire a sinelui, un pas către o viață mai plină de semnificație și bucurie.  Așa că, în ziua mea specială, am ales să-mi ofer cea mai prețioasă comoară: libertatea de a fi cu adevărat eu însumi . 🥳♥️
Citiți mai multe

Jurnal de călătorie – 11 Noiembrie, Viena

Imagine
Astăzi, pentru prima dată, pășesc în Viena! 🤩 Lăsând în urmă Bucureștiul învăluit de ploaie, m-am trezit devreme, pe la 6 dimineața, gata să pregătesc bagajul și să finalizez ultimele detalii. Cu inima bătând de nerăbdare, am așteptat un colet de la Zalando – o mică dorință de a aduce ceva nou în outfiturile de Viena. Dar destinul a avut alte planuri: coletul n-a ajuns la timp 🥲. Așa că hainele noi vor trebui să aștepte până mă întorc. La 11 eram deja în drum spre gară, unde urma să mă întâlnesc cu Emilia. Trenul ne ducea la aeroport, iar de acolo urma să se completeze gașca, împreună cu Rux și Cozzo. Bagaje avem, check-in făcut, suntem gata! Boarding time! ✈️💕 Zborul a fost o mică aventură, marcată de turbulențele speciale ale Emiliei, care nu este tocmai prietenă cu înălțimile – dar a supraviețuit brav 💪🏻. Pentru mine și restul echipei, a fost o relaxare totală 🤭🥰. Într-un final, aterizăm la Viena și, entuziasmați, luăm un taxi către Flemings Hotel Wien-Stadthalle, gata să lăs...
Citiți mai multe

Reflecții -8-

Uneori, simt că sunt suficient, că am oameni care mă apreciază și care mă văd așa cum sunt. Alteori, simt că nu contez cu adevărat pentru nimeni, că sunt doar o prezență trecătoare în viețile altora, ușor de uitat. E ciudat cum mintea mea oscilează între aceste două stări. Într-o zi, mă simt îmbrățișat de lume, în altă zi, mă sufoc în gânduri care mă fac să cred că nu sunt de ajuns. Poate că e doar oboseala? Poate că e realitatea? Mă întreb, ce înseamnă să fii suficient? Să fii iubit doar pentru că exiști? Sau trebuie să demonstrezi mereu că meriți atenție, că meriți să fii ales, să fii păstrat? Aș vrea să știu răspunsurile, dar poate că ele nici nu există. Poate că oamenii iubesc și uită, prețuiesc și se răcesc, vin și pleacă. Și poate că e în regulă așa. Poate că astăzi mă simt neînsemnat, dar știu că va veni o zi în care mă voi simți dorit și apreciat.  Între timp, încerc să mă iubesc eu pe mine, chiar și în zilele în care mă simt așa. 😊
Citiți mai multe